Pe strazile unui oras

De pe straduta din dreapta se aude harmalaie de caini...dupa cum suna sunt in numar mare. Deci varianata aceasta nu e buna. Trebuie sa gasesc pe cineva la ora asta sa intreb incotro. Dar sa nu ma intalnesc cu vreun caine.. mi-e frica de ei de cand m-a muscat unul pe cand treceam prin centrul unui oras... la fel de mare si trist. Nu cred ca mai intalnesc pe cineva la ora asta tarzie. Mi-a inghetat mana pe harta asta indescifrabila. Offf! Unde naiba e strada asta? Unde-i hotelul? Parca nu imi surade ideea unei nopti in gara pe frigurile astea. Macar sa reusesc sa ajung in centrul orasului...acolo sigur gasesc oameni sa ma indrume. Sunt sigura ca pana si in orasul acesta vineri seara sunt multi care ies. Dar de ce ma tot plang? Eu am vrut un week-end aici. Trebuie sa incerc sa-i dau o sansa, chiar daca pana acum mi-a purtat numai ghinion inca de cand am coborat din tren. Parca zaresc mai in fata o statie de taxiuri. Da, sigur, o sa ajung la hotel si o sa pot sa ma odihnesc cat de curand. Insa ma mai opresc putin. E ceva in neregula cu orasul asta. Parca simti tristetea iesind din asfaltul crapat si sunt sigura ca am simtit in groapa pe langa care tocmai am trecut mireasma unei vieti ratate. Probabil de aceea sunt asa mult gropi pe strada asta. Cu siguranta acesti cetateni nu ar trebui sa dea vina pe primar ca nu repara drumul. Doar ei au ros strada. Si caini? Ei cu siguranta plangeau pierderea sansei de a mai capata cate ceva de mancare. Sunt lasati sa moara pe strada, d-aia nu-i aduna nimeni. Si ei au simtit asta. Ma urc in primul taxi:
- La gara, va rog! Trebuie sa prind un tren!

Melania e tristă

  Pe Melania nu o interesa dacă ajunge acolo la timp. Spera cumva să se întâmple ceva, să întârzie trenul, să nu prindă microbuzul. Îşi dorea să amâne cât mai mult revederea cu locul acela. Dar e deja în tren, iar acesta se pune în mişcare. Rămâne cu ochii pierduţi în întunericul de afară, iar imaginea celorlaţi din compartiment reflectată pe sticlă nu-i atrage cu nimic atenţia. Îşi scoate mărul, îl şterge în grabă pe colţul hanoracului şi muşcă cu poftă, dar mărul are gust de plastic. I se face dor de casa de la ţară unde merele au gust de mere şi aerul miroase a bucurie şi libertate. Vrea să se ducă iar acolo, să-şi roage mama să-i facă focul şi ea să se ghemuiască sub pătura de la bunica, aceea ţesută chiar de mâinile ei bătrâne, să fiarbă vin bun de ţară, vin făcut din via tatălui ei şi să se lase îmbătată de aroma de scorţişoară şi să danseze pe muzica focului. Simte cum ochii i se umplu de lacrimi. Ar vrea să fugă de aici... şi oamenii ăştia râd aşa tare... Îşi muşcă buzele şi opreşte plânsul...vede o gară. Nu coboară nimeni. Trenul pleacă iar. În întunericul imediat parcă vede casa  de la  ţară cu ferestrele luminate...mărul îi scapă din mână. Nimeni nu spune nimic. Ea se strânge sub geacă şi începe să plângă încet,astfel încăt nimeni să nu o audă. Rămâne aşa până ajunge la destinaţie. Îşi ia rucsacul greu şi coboară. Se opreşte, se uită în stânga şi în dreapta, dar nu recunoaşte pe nimeni. Îşi dă seama ca iar trebuie să păşească alături de străini în căutarea unui loc al ei. Şi parcă adineauri era acasă cu cana aburindă în mâini...

Nemuritorul

   Vreau să-ţi spun că eu nu sunt de vină pentru ceea ce ţi se întâmplă ţie rău. Vreau să ştii că sunt responsabilă doar pentru ce ţi s-a întâmplat ieri. Am savurat la maxim momentele tale de decădere, m-am bucurat pentru fiecare încordare a sufletului tău în timp ce aşteptai următoarea lovitură. Da, am fost laşă, te-am privit de la distanţă şi nu am vrut să vin în faţa ta să-mi arunc zâmbetul triumfător asupra ta. Tu ştii însă prea bine că acesta este doar începutul. Pentru tot ceea ce ai făcut rău mai ai mult de plătit. Prin faţa ta se vor perinda atâtea persoane încât nu o să mai şti să le numeri, fiecare îţi va prinde inima în mâini după ce ţi-au deschis pieptul cu un cuţit şi o vor opri cât de repede sau încet vor ei, privindu-te fiecare cum mori, pentru că vei fi înviat după fiecare moarte a ta. Vei fi şters ca om şi ca tot ceea ce ai reprezentat şi vei fi dorit sa nu fi fost aşa în toată viaţa ta. Cel mai rău o să te doară moartea ta în faţa zâmbetelor lor. Asta meriţi tu drept răsplată pentru viaţa ta. Veşnicie plăcută!

Promovat şi cerşetor

   -Nu se poate! Nu, maşina mea!
   -Vrei să-ţi spun eu cine a făcut asta?
   Cu ochii ieşiţi din orbite se întoarce spre cerşetorul care duhnea a alcool chiar şi de la 3 metri unde se afla faţă de el.
  -Ce ştii tu despre asta? şi arătă cu degetul maşina, referindu-se desigur la zgârieturile adânci... şi multe de pe capotă şi uşi.
  -Păi, vedeţi dumneavoastră, eu vă spun, dar îmi da-ţi ceva pentru asta?
Omul respira cu greu şi picături de sudoare începuse să-i curgă pe frunte. Se uită la cerşetor în continuare fără niciun răspuns, pare că nici nu-l vede. Încet începe să-şi controleze respiraţia şi să capete o expresie umană a feţei. Se întoarce deznădăjduit cu spatele la "sursa" lui şi se uită în continuare la maşina sa cea nouă. Nu ştie pe nimeni care să poată să-i facă aşa ceva, nu e certat cu nimeni şi chiar de ar fi facut-o copii... dar nu are cum. El se înţelege foarte bine cu copii din bloc, nu-l vede pe niciunul în stare să facă aşa ceva. Cât despre omul din spatele lui care se vrea a fi un bun om şi să-i spună numele făptaşului...mai bine îl ignoră. Acum câţiva ani geamul cel nou de la balcon fusese schimbat, iar în toiul nopţii a fost trezit de un zgomot puternic: cineva aruncase cu o piatră destul de mare şi îl spărsese din prima seară. A reuşit să se ducă repede să se uite în stradă, dar nu a reuşit decât să audă paşi depărtându-se. A doua zi dimineaţă, acelaşi cerşetor îi spunea că a văzut făptaşul de atunci. L-a crezut şi i-a plătit pentru o informaţie falsă, iar acum nu are chef să-i asculte iar minciuna sub formă de poveste interminabilă. Îşi îndreaptă hotărât spatele şi pleacă în timp ce beţivul strigă ceva în urma lui. El se gândeşte că acum, pentru că a fost promovat îşi permite să pună un sistem  bun de alarmă şi să-şi vopsească maşina...chiar azi.

Bună dimineaţa!

   Da, ştiu, nu e ora potrivită pentru asta.  Dar într-o zi bună prefer să îmi imaginez la orice oră că este dimineaţă...v-am spus? E partea cea mai frumoasă din zi!  Nu neg fapul că ador şi ciocolata, merele şi frişca...dar nu o să mă trezesc niciodată cu ele :D.
Aşa că va spun sincer: Bună dimineaţa!

Mă tem de singurătate

     Îmi citeşti fericirea şi tristeţea pe chip de fiecare dată când mă simt astfel, dar nu-ţi spun niciodată de ce sunt tristă însă toată lumea află când mă cuprinde fericirea. Asemeni mie, cei din  jur îşi împart trăirile vesele cu ceilalţi, însă când în lumea noastră interioară plouă refuzăm atingerile sufletului din exterior.
    Îmi doresc să am pe cineva care să râdă împreună cu mine, să trezim soarele împreună dintre aşternuturi răvăşite şi să punem ţara la cale din cinci cuvinte. Mi-e teamă...atunci când mi-e frig mă strâng pe mine în braţe,atunci când sunt fericită râd fals, deoarece fericirea se diminuează când nu ai cu cine să o împarţi şi durerea creşte câd o ţii doar pentru tine. Nu vorbesc de prietenii buni care sunt lângă tine de cele mai multe ori, dar care nu îţi pot umple întreaga singurătate.
   Mi-e teamă să nu am pe cineva la care să mă gândesc, să fug atunci când totul pare că se face praf.
   Mai trist este faptul că în lumea noastră te simţi mereu singur printre oameni, prea mulţi oameni care merg cu capetele plecate şi care nu mai ştiu să zâmbească. Şi gândurile lor adesea sunt blocate la secţiunea "singurătate" din biblioteca gândurilor. Nu-i aşteaptă nimeni cu mâna întinsă, nu vor pune mai mult de un tacâm la masă şi nu vor primi sărutul de noapte bună.
  Recunosc, mă tem de singurătate aşa cum te temeai şi tu atunci când rătăceai singur pe străzi şi ştiai că nu ai puterea să mergi mereu cu capul sus fără un ajutor...dar leacul există undeva,acolo in lume şi trebuie doar să ştiu denumirea corectă.

Articole asemănătoare: Până la ultimul fum; Licitaţie de sentimente; Ce părere am; Unde-i atelierul de sculptură
  

Bărbaţi/ Femei

   Aţi observat cât de amuzanţi şi de drăgălaşi sunt bărbaţii la începutul unei relaţii? De cele mai multe ori, dacă au o nouă prietenă se "laudă" cu ea prietenilor, cunoscuţilor şi mai ales fetelor care încercă să-l cucerească, spunându-le mândru: "ea e prietena mea" sau  "nu pot să vorbesc acum sunt cu prietena/mă duc la prietena mea". Bărbatul spune în stânga şi dreapta ce frumoasă, amuzantă şi deşteaptă este noua lui prietenă şi se fereşte pe cât posibil să o supere sau să-i dea măcar motiv de supărare. Este foarte uşor să-ţi dai seama când un bărbat este la începutul unei relaţii, până să-ţi spună el: nu răspunde la mesaje, la telefon îţi vorbeşte puţin şi pe fugă, iar când acceptă să vă întâlniţi ori nu vine fără ea, ori vine şi-ţi vorbeşte numai despre ea, ori stă foarte puţin. Bineînţeles că în felul acesta el intră în inima "alesei" şi apoi, peste trei, şase sau zece luni începe şi ea să vadă că de fapt numai începutul e frumos.
  Femeile însă... sunt exact invers. La începutul unei relaţii sunt mai retrase în faţa a ceea ce se înfiripă, îşi doresc să iasă cu fetele din primele seri pentru a nu se obişnui mereu cu prezenţa lui. Ele sunt mai rezervate, deoarece ştiu că până la urmă de sub zâmbetele mereu binevoitoare, invitaţiile dese în oraş şi scuzele de a nu ieşi în oraş fără "ea", va ieşi bărbatul supărat că nu mai are spaţiu doar pentru el şi că mai vrea să iasă doar cu prietenii. Ea încercă să-l prezinte cât mai multor cunoscuţi pentru a afla diferite păreri despre el, ca apoi tot ea să se supere că prietenii il plac (sau mai rău,prietenele) şi ajunge să fie posesivă. De acum încep  neînţelegerile, gesturile deranjante care până atunci erau acceptate acum sunt motiv de ceartă, "el" începe să-şi dorească "altceva", "ea" îi  reproşează tot mai des că este infidel, neatent.
   Adevărul este că nu sunt lucruri intenţionate. Bărbatul se bucură ca un copil de o nouă jucărie, de care ajunge la un moment dat să se plictisească, este normal şi inconştient la ei lucrul acesta. Femeia, din fire prevăzătoare, păstrează o anumită distanţă, urmând ideea "dacă te-ai ars odata sufli şi-n iaurt".
  Desigur, există posibilitatea să vorbim de jucăria preferată a bărbatului pe care o să vrea să o păstreze o viaţă sau de plăcerea femeilor de a consuma băuturi fierbinţi.

     :D
 Cînd un bărbat deschide portiera maşinii, soţiei sale, de un lucru poţi fi sigur: ori maşina e nouă, ori femeia!


În timpul unei dispute, o femeie îi spune soţului ei:
- Am fost nebună cînd m-am măritat cu tine!
- Ştiu, da' cum eram îndrăgostit la vremea aceea, nu am observat!

Întoarce-te mâine

        Îţi promit că mâine îmi iau revanşa pentru nepăsarea mea de astăzi. Îţi voi aşterne în prag şi pe gene căldura sufletului meu şi voi risipi din părul tău particula străină de frig. Astăzi am fugit de tine, mi-ai apărut străin între aceleaşi feţe triste... erai atât de obişnuit şi şters încât mi-a fost frică să te mai privesc. Mi-am întors speriată faţa chiar când tu treceai pe lângă mine şi am simţit uşoară atingerea degetelor tale pe obrazul meu... dar mi-a fost teamă să mă uit din nou în ochii tăi de frică să nu descopăr un suflet hoinar şi pregătit ca orice muritor de rând să-mi cerşească un strop de iubire. Ţi-ai trimis sărutul în zbor la mine, dar m-am ferit de el. Îţi trimit acum aceste rânduri să pot să-ţi spun ca astăzi te iubesc şi că vreau să te întorci până mâine. Sau mai bine te întorci mâine dimineaţă. Ştii doar cât de mult îmi plac dimineţile! Răsari tu soarele în locul meu şi adu-mi ceaşca de cafea amară. Ne vom ascunde sub eşarfa verde, trăind fericiţi miracolul zilei străine celorlalţi.

2in1(aberezzzzzzz)

Mi-aţi pus de la început         
caluş.     
Păreri aveam
şi le-aş fi spus,
dar mă închideaţi    
prin triste căi
cu alte uşi.
Mi-aţi spus să tac,
poate-i mai bine,
aşa imi va fi dor şi mâine.

Te ascult cu calm,
un nou concert
cu fast şi şarm
şi eu zâmbesc.
Mă minţi din nou,
zâmbind şi tu.
Dar actul doi
venind titptil,
râzând in Re major
cuţitul ascuţit
va fi înfipt
in La minor.


                                 
      

România mă uimeşti

Pentru faptul că am descoperit oameni care nu ezită să ajute,pentru că trenul personal Bucureşti Nord-Ploieşti Sud este nou şi curat,deşi prea "scurt" pentru toţi studenţii de week-end;pentru faptul că pot să cumpăr o floare şi să-mi fie oferită cu zâmbet;pentru că,deşi plouă şi este frig,oamenii zâmbesc;pentru că am descoperit respect unde nu mă aşteptam;pentru că...în unele zile străzile tale sunt pline de respect,zâmbete,bun-simţ.

Balada omului răcit

Se simte cam slăbit!
Un nou fior îi trece
Din nou prin corpul său
şi simte o prezenţă în casă,
îi suflă în ceafă,
nasul i-l îngheaţă.

Începe să se strângă
de atăt frig
se uită afară,
parcă iar e ceaţă.
Îl apucă acum şi tusea.
E treabă serioasă!
Mai bine sta în casă.
căci nu mai vrea nimic.

Un ceai e bun,
că poate a răcit.
Dar tot e frig.
Nu mai e bun de nimic:
îi curge nasul,
mâinile-i îngheaţă.

Se bagă  în pat,
în pătura cea caldă
închide tot:
ferestre,uşi,
opreşte glasuri.

Ar vrea acum să se scufunde-n pace,
să treacă toti fiorii
si raze iar să iasă
din norii care iată
nu au adus doar vânt,
au mai adus cu ei
şi virusii mişei.

şi,off!e groază
când seara se gândeşte
că mâine dimineaţă
iar va să lase casa
să plece la serviciu.
Şi-i drum lung până acolo
şi iar o să îngheţe.

Mai bine să rămână
încă puţin în pat.
Când o să fie iar
îndeajuns bărbat
se duce şi la muncă...
Poate la primăvară!
Da-i vreme lungă până atunci.
Adoarme dar cu găndul
că ochii nu îi ard.

Dar capul parcă  învarte
mereu idei în zbor
şi iar e frig în casă.
Iar au oprit căldura?
De data asta însă
ei nu au nicio vină.
Doar gripa aceea care
nu l-a iertat nici astăzi.

Frig afara-caldura in suflete

   Cum toata lumea a fost surprinsa de ultimele zile, din cauza frigului si cum majoritatea se plang acum de raceala-ca, deh, virusii astia nu ocolesc pe nimeni slab pregatit(imunitar), cel mai bine este acum sa-ti faci un ceai fierbinte, sa suni cel mai bun prieten sau cea mai buna prietena, sau cel mai bine toti prietenii.Ii pacalesti cu ceaiul ala cald, ca sa poti sa-i scoti din casa dupa ce abia au ajuns si s-au ascuns sub paturica. Si parca este mai bun e ceaiul cand il mai bei cu alte cateva persoane. Parca oamenii au mai mult tendinta sa se stranga acum decat in zilele toride de vara cand nu stiau pe unde sa se ascunda sa aiba mai mult aer de respirat si mai multa racoare. Cel putin la mine in casa asa se intampla:pritenii vin mai des acum(ce-i drept la o sticla de vin), dar macar suntem mai atrasi unii de ceilalti, ca avem caldura sufleteasca destula de oferit. Parca si mie imi vine tot mai des in gand sa sun macar un bun priteten si sa-l invit la un ceai intr-una dintre ceainariile noastre. E mai frumos acum, iti pui mainile inghetate in jurul cestii aburinde si te uiti pe geam zambind:uite ca am scapat deocamdata de frig! E drept, daca te-a gasit raceala nu-ti mai trebuie mai nimic decat ceaiul, medicamentele de raceala si patul cald. Dar suna prietenii din seara asta, ca uite ce frig e afara, si incepi de acum cu bautura aia fierbinte. Ai grija sa ai loc si caldura pentru toti!

Cumva

cumva plapand,cumva pierdut
cumva flamand,cumva tipand
cumva normal,cumva rotund
cumva cerut,cumva uitat
cumva strigat,cumva iertat
cumva de ieri,cumva de azi
cumva de maine,cumva ce-mi ceri
cumva taceri
cumva pe tine,cumva de ce
cumva spre cine,cumva la ce
cumva de unde,cumva placeri
cumva prea multe,cumva dureri
           plapand pierdut
           flamand tipand
           normal rotund
           cerut uitat
           strigat iertat
           de ieri de azi
           de maine ce-mi ceri
           taceri
           pe tine de ce
          spre cine la ce
          de unde placeri
          prea multe dureri