Ultima zi

      Nu ştiu dacă va să fie, să mai aştept incă un mâine. M-am dezbrăcat de alb, m-am scuturat de urma de negru. Am desenat un zâmbet fals pe asfalt, ca-n vremurile bune ale copilăriei şi am aşteptat un pas de călător să-l şteargă. Am sperat că mă vei ascunde sub umbrela grijilor tale...cu teneşii mei prăfuiţi mă arunc in prima baltă de pe şosea. Cuprind uşor cu mâna degetele mâinii tale stângi...in palma dreaptă ai ascuns un inel. Nu, nu vreau să te cunosc, vreu să-mi rămâi veşnic enigmă, vreau să te iubesc pentru toate tainele tale şi să te aştept pentru toate visele tale. Nu te descoperi in faţa mea! Lasă-mă să te acopăr eu..am pentru tine doar săruturi şi speranţe...şi in fiecare dimineaţă am ascuns un zâmbet şi un răsărit. Să nu crezi că s-ar fi intâmplat oricum. Totul a fost pus la cale, tocmai pentru ca tu să nu mai poţi să te ascunzi de mine. Imi strâng geanta ultimelor cuvinte ş mă indepărtez. Astea au fost ultimele dorinţe cu tine. Mi-am creat ultima zi de fericire cu tine...de mâine, caută-mă tu!

Schimbare

Eu încă mă pierd în trecut şi mă visez într-un "mâine", voi îmi vorbiţi de politică şi de bani. Mă trezesc cu miros amar de cafea şi-i arunc aroma peste întreaga lume - în felul acesta vă treziţi toţi veseli. Mă pierd în fumul gros de ţigară matinală şi încerc să aranjez universul sub picioare. În lumea mea intraţi toţi, în lumea vostră sunteţi doar un "eu". Sunt veşnic cu picioarele pe pământ şi cu capul în nori, pentru că astfel am grijă să nu cad în vreo prăpastie şi pot mereu să-mi înseninez cerul cu o simplă întindere de mână. De ce m-ar interesa realitatea voastră, în care vă plângeţi toţi de milă? Când, oricât de tristă mi-e ziua, nu las loc minciunilor, răutăţilor şi nedreptăţilor. Lăsaţi-mă pe mine, în lumea asta în care vă vreau pe toţi fericiţi, în timp ce voi vă adânciţi suferinţa cu închipuiri!

Nimic si nimeni

Cu acestă secundă
poţi să spui orice.
Nu mai doare.
Am tras o dungă albă
peste inima mea.
În jumătate este loc de nimic
în cealaltă, loc pentru nimeni.
În linia albă
te regăsesc pe tine.
Ştii de câte ori te multiplici,
te ştergi şi revii?
Ai fost mereu în alb în ochii mei.
Ai fost restul şi tot.
Nimic şi nimeni
s-au hotărât să ocupe ce era gol.
Dar sunt în inima tuturor
Un plâns de voi
şi un rest de mine.

Remarcat în Cenaclul Junimea Digitală