Ce parere am?!

Acum stiu ca "dupa" urmeaza lunga ta discutie...ei,ce spun eu aici,mai repede e un monolog.Incepi sa vorbesti ca si cand tacerea asta de jumatate de ora in care doar ai gemut si ai respirat sacadat ti-a oprit valul cuvintelor."Dupa" esti mai vorbaret ca niciodata.Imi povestesti tot,important sau neimportant.Insa eu nu te mai pot urmari.Ti-am ascultat mereu peroratiile.Acum ma afund in lumea mea,trag insetata din tigara si refuz sa ascult torentul tau de vorbe.Tu oricum vei continua asa minute in sir.In timpul asta eu sunt dincolo de tine,inspir nori de fum si ma bucur ca este ultima oara cand te ascult.Daca vorbim sincer,oricum nimicul dintre noi nu-i deloc atractiv.Dar te-am acceptat pana acum doar pentru ca...nu stiu de ce...mi-a placut la inceput,acum nu mai are niciun farmec.In timp ce tu vorbesti neintrerupt incerc sa-mi imaginez lumea fara tine,patul tot pentru mine si linistea...o sa mai vorbesti o vreme apoi te vei opri si cu ochii in tavan,pierduti undeva,ma vei intreba "ei,ce parere ai?"...invariabil,asa se sfarseste de fiecare data.De obicei iti raspund,deoarece imi pierdeam timpul ascultandu-te.De data aceasta te privesc,zambesc cu chipul plin de lumina,ma ridic goala si pasesc.Ma voi duce sa fac dus,iar cand voi iesi din baie tu vei fi plecat.Desigur nu o sa intelegi nimic si scena deja vazand-o in mintea mea mi se pare asa nostima.Rad si brusc te aud:

-Ei,ce parere ai?!...