Spitalul de Oncologie din Timisoara

  Inca de cand am facut calatoria aceea la Timisoara mi-au ramas in minte imaginile spitalului in care am fost sa o cautam."Mili"-asa cum ii spuneau toti prietenii si cunoscutii era bolnava de cancer pulmonar si cancer de col uterin,internata la Timisoara pentru operarea in vederea extirparii celui din urma.Am plecat din Pitesti pe la 23:00 si am ajuns in Timisoara spre dimineata,dupa opt ore de mers.Eram 5,iar eu nici macar nu o cunosteam.Nu am stiut motivul acestei deplasari,l-am aflat pe drum,dar eu imi doream sa ajung din nou in Timisoara,asa ca un prieten m-a anuntat ca se pleaca si daca vreau...Bineinteles ca am vrut,insa dupa ce am aflat de ce...Dupa cateva ore de odihna(mai ales soferul avea nevoie) am mers in cautarea sectiei de oncologie.Nu imi mai amintesc adresa,nici nu am incercat sa o retin.Intram pe un gang intr-o  curte.Din stanga se indreapta spre noi,paznicul,grijului:"Ce-i cu noi?".Cautam pe...In dreapta cladirea in care era sectia  de oncologie.Cat de veche,nu pot sa-mi dau cu parerea.Intram intr-un fel de...balcon...prispa..nu stiu exact cum sa-i spun,inchis cu geamuri ca la vechile apartamente.Prin fata noastra trece unul dintre pacienti:slab,tras la fata,cu un bandaj in jurul capului:pe sub barbie si pana pe crestet,de jur-imprejur si  pe dedesubt un mare pansament galben...Acum,nu stiu cum se desfasura treaba inainte,dar mi-e mi-a lasat imaginea unui soldat venit de pe front,undeva prin anii'40.Pe jos,beton.In dreapta siruri de usi vechi,din lemn.Intrebam de Mili si un domn vine sa ne conduca....undeva in stanga erau pastrate niste masinarii vechi si ruginite..si mari..cat sa ocupe cam tot holul.Dusumeaua e veche si scartaie,peretii igrasiosi,crapati si pe alocuri daramati....scara tot veche."La etaj"(mai repede un fel de pod compartimentat) camarute mici cu geamuri joase si 3-4 paturi inghesuite.Cred ca ni s-a spus ca a fost mutata,au dus-o sa o opereze.Ma intorc mecanic dupa ceilalti 4(5 cu nenea care ne arata pe unde trebuie sa mergem si ne explica cum facem sa ajungem in cealalta parte).Un moment ma gandesc ca poate in partea cealalta e "mai bine":putin mai curat,o cladire dotata cu aparate noi,nu masinarii ruginite.Cladirea cealalta(care nu era prea departe,poate la 500m fata de aceasta)e putin mai noua,cu mai multa forfota.Incepem si aici cautarile,aflam de ea.O gasim,abia iesita din operatie intr-un salon in care mirosul de rahat..era insuportabil.Toata lumea a amutit.Ce mai poti sa-i spui unui om abia operat de cancer aflat in chinurile unor dureri groaznice.Se aud cateva incurajari de la unul din grup...unul plange,altul ramane fara cuvinte-ca si mine.Cu greu am reusit sa gasim si doctorul ce o trata....
   De aici,prefer sa inchei...CUM sa tratezi,Doamne,in astfel de locuri oameni suferinzi de boli incurabile?Cum sa-i tii in camarute minuscule,in pod intr-o cladire gata sa cada?Nu-i destul ca se lupta pentru fiecare zi?Pentru razboiul lor dureros nu puteti sa le oferiti mai mult?Nu aveti tratamente-oferiti-le decenta,nu aveti personal-oferiti-le calmante!Nu aveti suflet-muriti voi in locul lor,voi cei ce va faceti palate si va plangeti ca nu aveti bani...Sa stea ei in puf,ei merita,nu voi..nu VOI!

Hoinar. Trecător. Călător

 Hoinar în gânduri şi-n simţiri mă plimb aiurea prin pajişti de vise. Refuz lumii plăcerea de a mă întâlni astăzi. Rătăcesc, lăsând mereu în urmă paşi apăsaţi şi hotărâţi, fără ţintă. Îţi adun batista pierdută ieri din buzunar şi mireasma parfumului de femeie seducătoare. Diafană şi plină de lumină ai hoinărit şi tu ieri pe aici. Uite şi bucheţelul de flori pe care l-am cules pentru tine, iubito. Copii te-au îmbrăţişat în acest loc şi apoi au fugit veseli. Tu ai rămas în urmă, cu urmele pupicilor pe obraji şi cu fericirea crescută în suflet. Mai încolo, te-ai aşezat pe rădăcina stejarului bătrân. Era aşa frumos... şi tu, parcă  abia coborâtă din paradis, ai inspirat tot aerul... nesătulă de puritatea lui....

 Trecător, în gândurile tale, am apărut şi eu lângă tine. Cu micul meu bucheţel de flori ascuns timid la spate. Uimirea ta a fost prea mare, iar eu m-am sufocat în nemişcarea clipei. Buchetul a rămas în locul meu şi l-ai cules de acolo. Ai simţit în el parfumul trecerii mele?

   Călător acum pe tărâmuri cunoscute, mi-am descoperit locul. Acasă, lângă fotografia cea veche: tu, pe rădăcina vechiului stejar şi copii alergând spre tine cu un zmeu fluturând în mânuţele lor. Praful e vechi pe poză, dar nu-l şterg, de frică să nu-ţi şterg fericirea clipei. Adorm cu poza ta în palme pe fotoliul vechi în care îmi stăteai în braţe şi în vis revin la tine... negreşit, statornic, fericit.

Pana la ultimul fum

Am inceput sarbatoarea visurilor impreuna...doar NOI...eu si tu.Fiecare sarut ne aducea pe buze sufletul ca un abur,ca un murmur si respiram impreuna acelasi aer.Eram in lungi momente tacuti..alteori,vorbeam poate prea mult..de fiecare data vorbeam si visam..taceam si visam...acum tind sa cred ca doar eu am fost in acea relatie..dar dupa cum stii intr-o relatie este nevoie de doi.Dar cum de am putut mereu sa te simt acolo,daca ai intors asa brusc spatele si ai aruncat cu pamant pe "NOI"?....cum sa nu ma intreb daca nu cumva a fost un vis....doar ca dupa tot acest timp inca pastrez vie acea lumina a ceea ce am avut si am reprezentat impreuna?Te-am iubit pana la ultimul fum al tigarii dragostei noastre..am fumat iluziile acelea ca si cand nu ar fi avut vreodata sfarsit...insa,m-am ars la degete si am aruncat si eu mucul ramas...tu deja renuntasei la fumatul acesta si....oare ce era in tigara aceea de mi-a lasat sentimentul de fericire continua si inaltare?Poate nu a fost o tigara normala...insa inca mai are efect...uneori fumul ei inca ma face sa zambesc ...inca mai vreau sa pot sa gasesc mucul acela si sa-l inod...sa fumam iar impreuna si sa ne iubim iar pana la un nou ultim fum....sa ne fumam sufletele si sa le lasam sa se mistuie in jar....probabil ca am devenit dependenta de acea tigara..hai,revino,inca mai putem sa fumam impreuna,sa iubim,sa...dar nu,te vad acum...crunt si cenusiu in fata mea,fumezi cu altcineva si ma arde palma de la tigara mea aprinsa cu care ma indreptam spre tine

Ce parere am?!

Acum stiu ca "dupa" urmeaza lunga ta discutie...ei,ce spun eu aici,mai repede e un monolog.Incepi sa vorbesti ca si cand tacerea asta de jumatate de ora in care doar ai gemut si ai respirat sacadat ti-a oprit valul cuvintelor."Dupa" esti mai vorbaret ca niciodata.Imi povestesti tot,important sau neimportant.Insa eu nu te mai pot urmari.Ti-am ascultat mereu peroratiile.Acum ma afund in lumea mea,trag insetata din tigara si refuz sa ascult torentul tau de vorbe.Tu oricum vei continua asa minute in sir.In timpul asta eu sunt dincolo de tine,inspir nori de fum si ma bucur ca este ultima oara cand te ascult.Daca vorbim sincer,oricum nimicul dintre noi nu-i deloc atractiv.Dar te-am acceptat pana acum doar pentru ca...nu stiu de ce...mi-a placut la inceput,acum nu mai are niciun farmec.In timp ce tu vorbesti neintrerupt incerc sa-mi imaginez lumea fara tine,patul tot pentru mine si linistea...o sa mai vorbesti o vreme apoi te vei opri si cu ochii in tavan,pierduti undeva,ma vei intreba "ei,ce parere ai?"...invariabil,asa se sfarseste de fiecare data.De obicei iti raspund,deoarece imi pierdeam timpul ascultandu-te.De data aceasta te privesc,zambesc cu chipul plin de lumina,ma ridic goala si pasesc.Ma voi duce sa fac dus,iar cand voi iesi din baie tu vei fi plecat.Desigur nu o sa intelegi nimic si scena deja vazand-o in mintea mea mi se pare asa nostima.Rad si brusc te aud:

-Ei,ce parere ai?!...

"Face prea mult zgomot rasaritul acesta de soare"(Nichita Stanescu-"semnal")

Incepe ziua aceasta sa se crape de-un zambet...o raza stinge ultima picatura de noapte.Ti s-a asternut pe gene si-ti deseneaza un zambet trist.Parca vrea cu tot dinadinsul sa deschizi ferestrele sufletului si sa primesti acesta noua zi.Refuzi cu indarjire sa-i dai ascultare.Si tipa la tine..te trezesti speriat ca dupa un vis urat si nu intelegi cine incerca sa traga patura de pe tine.Incepe sa-ti fie frig si razele tot vor sa te dea jos din asternutul tau cald.Rasaritul asta nu vrea sa fie singur.Astazi nu-l priveste nimeni si nu vrea sa-si inceapa ziua astfel.Simti mirosul amar de cafea..cafea tare si fara zahar cum iti place tie....Ti-a pregatit o cana si acum iti aprinde chiar tigara..Nauc inca de insistenta lui le apuci mecanic si sorbi prima gura de cafea si primul fum.Acum chiar rade zgomotos.De ce nu tace?De ce te trezeste tocmai pe tine?....Toti ceilalati se duc acum la culcare.In aceasta dimineata nimeni nu a vrut sa priveasca rasaritul.

Licitatie de sentimente

Vreau să vă doară pe voi existenţa mea! Dar voi aveţi deja greutatea existenţei voastre, încă una v-ar împovăra prea mult... Cui să dau multitudinea mea de sentimente contradictorii? Nu vă îngrijoraţi, vreau să le împart. Haideţi, îndrăzniţi, cine licitează mai mult? Avem aici, în dreapta, sentimentul de vină... nu, nu vă faceţi probleme, acesta e cel mai uşor dintre toate, iar preţul porneşte de la nimic. Îl vrea cineva? Dar nu uitaţi că vina voastră nu va fi înlocuită cu aceasta, ci se vor aduna... nu-l vreţi. Normal că nu, laşilor, nu de vina aveţi voi nevoie... sunteţi deja cu toţii vinovaţi. Să trecem mai departe. Scoatem acum la vânzare sentimentul de nesiguranţă... aveţi grijă, e destul de puternic şi s-ar putea să nu-l puteţi purta. Mi-a aparţinut dintotdeauna. Preţul... hm... dacă îl luaţi pe acesta vă plătesc eu. Dumneata, doamnă? Da, dumneata cu părul strâns într-o coafură perfectă. Haideţi, nu fiţi timidă! puţină nesiguranţă nu strică la vârsta dumitale. Ia-l!Aşa, buuun. Să vedem ce mai putem să vindem acestor stimabili oameni....renunţare?....nu...o să mai am nevoie...Îndrăzneală...ooooo!aici aveţi ceva de luat. Dar nu, nici asta nu-i pentru voi.... Poate un pic de egoism... poate un strop de uitare... o lingură de iertare. Nu, nu unor păgâni ca voi. Dar vă ofer salvarea. Ultimul sentiment licitat... Sigur că ştiţi care este: Iubirea.... eu nu am ce face cu el. Desigur, nu arată prea încurajator: trebuie puţin şters de praf, puţină hrană bună şi poate deveni enorm. Dar nu, nu vă bateţi pe el... cât oferiţi,domnule? Atât de mult? Sunteţi atât de avid după iubire? ah! dar doamna oferă mai mult. Eh doamnă, trebuie să vă spun că suma oferită este mult prea mare...chiar generoasă pentru praful acesta de iubire... Doriţi chiar atât de mult? Bine, fie! Iubirea a fost vândută cu preţul de____. Poate o fărâmă îi daţi şi domnului. Licitaţia s-a încheiat. Mă duc să-mi dezvolt traiul dincolo de limita lor... să nu vă miraţi dacă mâine nu voi mai fi. Vedeţi voi, fără sentimente, nu-ţi ai rostul. Vă las!


Ediţie specială de ştiri: Stimaţi telespectatori, vă anunţăm că astăzi, în cadrul licitaţiei desfăşurată la poalele Munţilor Deznădejdii, în judeţul Fără Resemnări, iubirea a fost vândută cu preţul de____. Posesoarea nu a putut fi găsită niciunde... Revenim cu detalii. Mulţumim!

Plan de zbor

Rosu ud,Verde ud

Cade prin aer o stea cu aripi
Singuratatea sparge sticla pana tarziu.
Un fel de frig suna in corale
macii rosii.Un fel de viteza,
din picaturi se nasc planetele intr-una.
Ne odihnim franand de oboseala vidului
Printre movile de flori pe o spirala plana
Batem din aripi neincetat
dar nu ne desprindem
Alunecam numai.
Ploua din ce in ce mai asurzitor
iar nervii sunt pregatiti pentru zbor.

ce zi..!

...joi..iar joi..sau poate vineri..Ce zi e azi?E ziua de ieri ce isi asteapta sfarsitul intr-un alt maine.Irelevant,de altfel, ce zi e.Cu siguranta este o zi deosebita.De ce?Pentru ca este o zi noua,e ziua aceea speciala in care simti ca vei face ceva.De ce e intuneric totusi afara?pai...pentru ca e noapte.

-Unde au fugit fluturii de noapte?ma intreaba copilul fugind pe langa mine.
Ma intorc sa-i dau raspuns,dar mai salta inca o data si se transforma intr-un fluture urias..de noapte....

Mi-a intins buchetul de trandafiri..era aceeasi doamna de la floraria din colt care astazi nu mi-a spus nimic.Astazi mi-a dat un buchet de flori
-Florile spun multe,draga mea!vorbea ea intr-o zi cu o persoana imaginara.
si ce vrea sa spuna buchetul meu de trandafiri albi fara tepi?

Nu am avut curaj sa-l iau acasa..era mic,negru si prea implora mila..Plangea in felul lui canin in multimea de picioare ce trecea pe langa el....Pe urma nu l-am mai auzit.Probabil ca eram prea departe.Desi sunetul a incetat brusc.

Azi cainele nu mai este,copilul alearga iar pe strada,iar doamna de la floraria din colt mi-a vorbit azi:
-Nu-i asa ca nu au rezistat?Nu,nu,stiu eu ca nu...tu esti prea pretentioasa..daca iti dadeam cu tepi tot ii aruncai...uite-i,domul acela ii daruie acum sotiei...

I-N-U-T-I-L

-E inutil,mi-a spus.E inutil sa-ncerci sa vezi mereu adevarul acolo unde e atat de bine ascuns,sa vrei sa-ti pastrezi mereu zambetul si increderea,sa astepti mereu rasaritul sau soarele dupa ploaie.E inutil sa crezi ca viata asta iti va ajunge pentru tot ceea ce vrei sa faci,sa renunti doar pentru ca ti se spune ca e mai bine sa astepti si ca in timp le vei face pe toate.E inutil iti spun.I-N-U-T-I-L!
Si eu i-am zambit.Incerca sa-mi explice ce si de ce este inutil,dar daca as fi vrut,i-as fi explicat de fapt cat de utile sunt toate.Am lasat-o sa-si bea cafeaua cu rom linistita.Masuta rotunda era prea mica pentru ea.Ea,care isi cara mereu documente,poze,agende si pe care apoi le intindea ca la o expozitie,astfel incat altcuiva ii era greu sa stea langa ea la mai aproape doi metri fara sa-i deranjeze sau pateze lucrurile.Am lasat-o cu toata dezordinea ei si tremurul mainilor prea mici.Avea dreptate intr-o privinta:era inutil sa-i explic cat de mult inseamna pentru mine..stia deja si asta o ajuta mereu pe ea sa fie aceeasi persoana ironica si fara partiniri.Pentru ca ea ii intelegea pe toti,dar ii ajuta mereu sa ridice capul,sa fie mai puternici,mai incapatanati.Asa ca am plecat zambind,ca sa-i arat cat de puternic este zambetul meu purtat mereu pe buze fine.

nu vreau iubire dupa moarte

nu de asta am nevoie
nu vreau iubirea voastra amara dupa moarte
nu vreau o lacrima si un buchet de flori.
vreau azi,inainte de a-mi vedea moartea
vreau sa zambiti cum o faceti prima oara
vreau imbratisari reale.
nu vreau injunghieri "prietenesti"
nu vreau dragoste tocita
nu vreau copaci saditi degeaba.
vreau curcubeul de dupa ploaia de ieri
vreau luna din asta noapte
vreau ca noi si voi sa fim mai putini umani
vreau ca pasul acela nesigur sa calce pe roci dure
si mai vreau ceva....mai vreau iar ziua asta...

Astazi

nu ma suna astazi...astazi,in locul meu,raspunde vantul
nu ma striga astazi...nu ma striga daca vrei sa spui nimicuri
nu-mi intinde mana..nici astazi...mereu m-am ridicat fara tine
nu-mi spune numele astazi...astazi,numele meu e sfant
ignora-ma astazi..astazi e ziua in care tot universul mi s-a plecat la picioare

Descompunere de sentimente

Nu-mi lasa plansul oprit de pasari
sa sece.
Nu-mi aduce aminte de iertarea
pe care nu o merit.
Si,vino,tu singur
striveste-mi sarutul
cu talpa bocancului greu,
inunda-mi tacerea
cu strigate disperate.
Iubirea-mi lovita te urmareste
si se indreapta spre tine
razbunatoare.
O iarta si tine-o de mana scheletica
a cadavrului descompus
si taie-i limba atarnanda.
Nu se astepta sa fie lovita
si iat-o,plina de rani,
cum nu renunta.
Si se taraste patetica
pe urme de melc,prin umbra de nopti
ea inca spera.
Tu doar alung-o
sau ingrijeste-i durerea
cum stii doar tu:
ranind-o si chemand-o
mereu spre tine,
mereu departe de tine.

Raspunsul de sub usa

Stiu ca vrei sa-ncepi sa alegi nisipul
Din arta-ti vasta ti s-a sters azi chipul
In zambet de copil gasesti privirea-ti calda
Pasin in vremea noastra,in linistea de strada
Calci pe priviri furise,strangi lacrimi de cenusa.
Ti-e intiparit pe fata esecul unei vieti
Ai vrut sa faci de toate,te-au doborat nebunii
Rasufli inca o data prin fum si prin petale
Vei vrea poate vreodata sa afli ascuns sub usa
Raspunsurile celor care ti-au refuzat menirea.

stins...

A ales sa urasca ingerii
pentru ca ingerii erau prea frumosi.
A renuntat sa mai spere
pentru ca speranta o ajuta.
A renuntat sa mai creada
pentru ca avea o credinta prea mare.
A renunta la viata
pentru ca viata era ea
...iar ea nu mai avea nimic al ei

artisti cu totii....tu

Poate pentru faptul ca le oferi toata aceasta dragoste neconditionata,care pe ei ii leaga de tine,poate de aceea ei nu pun intrebari.Fiecare are imaginea lui creata despre tine.De ce sa o strice cu stersaturi sau adaosuri...tu esti opera lor

trenul ce duce la mare

o unda,un gand,o mangaiere.
un vis,o speranta,un suras.
si liniste,si marea,si valul...
visezi si poate prea curand
valul se pierde,
surasul se sterge
si tu....
iti ascunzi scoica in inima.
o gara,o valiza si fumul.
durerea,resemnarea si scrumul
si marea le atata ,nu le pierde.
nu sterge..e amintirea vietii tale

Nu esti singur

sterge-ti obrazul udat de lacrimi
ridica-ti fruntea sus si admira
miracolul naturii si al lumii
din jurul tau.

Revenire

M+am ascuns sub soare
incercand sa ating luna.
M-am lipit de un copac
pentru a deveni aceasi cu el,
pentru a simti in vene seva
si pentru a inflori frumos primavara
si sa-mi pierd frunzele,
precum sentimentele,
toamna.Sa ma invelesc
in melancolie si sa astept iarna
cand sufletul mi-ar ingheta
si n-as mai simti nimic
pana ar veni iar primavara.
Atunci as deveni rau
si as curge in toata lumea
in cautarea unui alt rau
asemeni mie.

Puritate stearsa

Am prins un suflet de copil
de mana.
L-am asezat in palma,
i-am cantat.
L-am ridicat pe brate pan-la ceruri
si l-am lasat
in grija ingerilor,cei cu aripi frante.
L-am asezat la poarta inca inchisa
si am batut isteric,fara rost.
Nu s-a deschis
si astazi
sufletul meu de copil s-a intors...

Uita-ma,dar..

Am fost pe aceasta foaie un nume,
sunt in aceste suflete un cant,
voi fii la tine in minte doar un gand.
Raman mereu nepasatoare
la lovitura cu cuvant
si sunt mereu induratoare
in mangaierea cu sarut.
Iubesc lumina,
dar pasesc in intuneric.
Imi place vorba,
dar traiesc tacerea.
Astept si moartea,
dar mi-e draga viata.
Acum sunt doar o umbra,
raspund iubirii cu durere,
arunc tacere in cel ce ma uraste.
Ofer un zambet pentru a ma trece
in neuitare.

Ganduri de copil

De ce nu-mi ierti fericirea
lovindu-ma mereu cu cuvinte grele?
De ce nu-mi uiti durerea,iubirea,
mereu apasatoare pe gene?
Continua-ti viata
prea scurta,dar fericita,
iubeste necunoscutul
din privirea uimita a fetei ce te vede
prin ochii mamei fericita ca astazi
te-ntorci pentru o clipa la ea.
Ia-i rasuflarea
pastreaz-o in plama si opreste-o
pe drumul mereu greu
al unei existente prea dure.

eu...

Leg cu un siret prea uzat
o inima prea lovita.
Iert cu candoare
orice lovitura-i mai grea
si razbun cu iuteala
orice mica abatere.
Imi intind bratele obosite
in cautarea unui suflet,
unui trup,unei inimi.
Ma caut in buzunarul golit al cersetorului
si ma gasesc
mereu iertatoare,
mereu iubind
pe buzele unui necunoscut

Praf

Exista un trup
ce nu-i al meu.
Curge un sange
ce nu-i rosu.
Plange un ochi
de-un fel de durere
ce-o simt vie in suflet.
Ziua se crapa de-un zambet
ce sterge ploaia unui hoinar.
Soarele coase cu raza
un pantof de dulceata
de trandafiri?sau de mure?
Glasu-mi se-ntinde
spre cerul de nepatrunsa
al celui pe care
credeam ca-l iubesc.
Steaua marului de ieri
maruriseste astazi
ca te-am pierdut
sub umbra unui colt de suflet.
Acum il rascolesc
dar nu gasesc decat patura
cu care inveleam cuvintele.

Ce trece...

Mi-e dor de tine,dar nu o spun
ca nu cumva toamna
sa-mi fure soaptele
si sa le aduca la fereastra ta
in mijlocul noptii tarzii.
O spun frunzelor
care stiu sa cada frumos
cand le trece vremea.
O spun pamantului,
care indura greutatea tuturor lucrurilor,
greutatea pasilor si a gandurilor.
O spun cerului
ce se insenineaza la prima raza a soarelui
si plange la primul nor.
O spun apei,ierbii si florilor,
zilelor,noptilor.amintirilor...
pentru ca ele nu-ti vor spune tie.
ele imi vor asculta durerea,
o vor purta prin valuri,prin ramuri si nori
si o vor face fum...