Renuntare

Ah! daca-ai sti cat doare
existenta
mi-ai spune:
Taci!
Si mi-as ucide
gandul.

Ma dor oamenii

Ma dor oamenii
cu privirile infipte-n mine,
cu unghii ascutite
adanc rascolindu-mi in suflet,
cu dintii infipti in iubirea din mine.
Muscatura din mine ma doare
si toate ma dor si rani se aduna.
Si tipatul doare, si tema de mine,
iubirea de tine ma doare.
Tacerea din noi ce-si urla inchisoarea.
Si hainele dor privirile surde.
Iar ne inunda
o pofta trupeasca de doi
si ura ta doare
si noaptea din mine,
oblonul netras, uitat de surasul din tine
si setea ma chinuie...
setea de tine.
Ma doare timpanul ce-mi tipa cu ura
intreaga mea vina,
ratacirea de tine.
Si mana,
mana natanga, ce nu mai cunoaste
tinerea-n brate.
Tampla  ma doare,
tampla pe care
cu incredere ai lasat
o ultima sarutare.

Cer din doi in doi

Mi-am uitat mâinile
căutând
iubirea în mine
surâsul l-am uitat
încercând să-ţi păstrez
amintirea
număram ceruri
din doi în doi
la nouă mi s-a frânt
zborul.

Un alt miros de iarna

Am pus in fiecare rama
un trist decor al vietii trecatoare.
Am strans in fiecare rana
un mic abis al nesfrasitei frici.
Am plans copii mamei mele-n palma...
de-atunci imi mirosea  a iarna
sub cetina si langa luntre.
Plangand copii nenascuti
mi-am pus la gat teama de moarte
si am trait...
Si am trait
in trist decorul unei rame,
in timp ce ma zbateam de teama.
Am inspirat un alt miros de iarna
cand am murit.