Balada omului răcit

Se simte cam slăbit!
Un nou fior îi trece
Din nou prin corpul său
şi simte o prezenţă în casă,
îi suflă în ceafă,
nasul i-l îngheaţă.

Începe să se strângă
de atăt frig
se uită afară,
parcă iar e ceaţă.
Îl apucă acum şi tusea.
E treabă serioasă!
Mai bine sta în casă.
căci nu mai vrea nimic.

Un ceai e bun,
că poate a răcit.
Dar tot e frig.
Nu mai e bun de nimic:
îi curge nasul,
mâinile-i îngheaţă.

Se bagă  în pat,
în pătura cea caldă
închide tot:
ferestre,uşi,
opreşte glasuri.

Ar vrea acum să se scufunde-n pace,
să treacă toti fiorii
si raze iar să iasă
din norii care iată
nu au adus doar vânt,
au mai adus cu ei
şi virusii mişei.

şi,off!e groază
când seara se gândeşte
că mâine dimineaţă
iar va să lase casa
să plece la serviciu.
Şi-i drum lung până acolo
şi iar o să îngheţe.

Mai bine să rămână
încă puţin în pat.
Când o să fie iar
îndeajuns bărbat
se duce şi la muncă...
Poate la primăvară!
Da-i vreme lungă până atunci.
Adoarme dar cu găndul
că ochii nu îi ard.

Dar capul parcă  învarte
mereu idei în zbor
şi iar e frig în casă.
Iar au oprit căldura?
De data asta însă
ei nu au nicio vină.
Doar gripa aceea care
nu l-a iertat nici astăzi.