In autobuzul cu manele

Iata ca oricat de mult incercam sa aratam anumitor oameni ca maneaua nu este muzica,suntem nevoiti zilnic sa ascultam aceste sunete.Spun "suntem nevoiti" pentru ca de multe ori auzim aceste lucruri fara sa ne dorim.Tocmai in aceatsa seara,bucuroasa ca programul meu de lucru a fost scurtat cu o ora si ca pot sa ma duc acasa cu autobuzul,fara sa mai dau banii pe taxi,ma duc in statia de autobuz.Dupa 10minute de asteptare apare si autobuzul menit sa ma duca la destinatie...autobuzul 13 Aplrom-Razboieni.Ma urc linistita si inainte de a face doi pasi spre un loc liber aud ceva ce imi deranjeaza auzul....Ma uit in jur,sperand ca totusi aceasta "muzica" se aude de la vreun calator obosit intors de la serviciu.Dar nu.Iata ca privirea imi este atrasa de difuzoarele autobuzului din care "curgeau lin" sunete ce vor sa compuna o muzica.M-am uitat speriata in jur sa vad daca mai este cineva deranjat.Dar cu totii erau linistiti,asteptand sa ajunga acasa.Pana la urmatoarea statie imi pun intrebarea daca sa cobor sau sa merg pana in ultima statie cu acest autobuz,nevoita fiind sa ascult ceea ce se revarsa din difuzoare.M-am gandit cat de obosita sunt si cat de mult trebuie sa merg eu pe jos pana acasa(inca trei statii),asa ca sub acest pretext am ramas in continuare.La un moment dat ,prin cele "cateva" gropi ale drumului,cd-ul respectiv nu mai se aude bine.Urmeaza un scurt moment de liniste in care eu sper ca stimabilul conducator auto sa nu mai porneasca iar casetofonul,Dar cum sa renunte el la delectarea lui de seara si la chinul meu?Nu.Schimba doar melodia,incetineste mersul vehicului si totul se aude din nou clar.Cu o statie inainte de coborare ma ridic de pe scaun,doar asa voi fii mai aproape de usa si voi putea cobori mai repede.Vad pana la urma si ultima oprire si cobor usurata si dezorientata de ceea ce tocmai am auzit.Ma intreb in continuare,cum este posibil ca intr-o tara civilizata sa fim nevoiti sa ascultam aceste sunte?De ce facem atatea campanii antimanele daca ele sunt ascultate in continuare?Unde sunt rezultatele?Desigur,puteam sa merg la sofer si sa-l rog sa dea muzica ma incet,cat sa nu mai deranjeze sau sa o opreasca.Dar,din nou,m-am lasat coplesita de sentimentul neputintei,crezand ca daca fac asta toata lumea va fii impotriva mea.Si cum sa mai avem si roade in campanii,cand mie mi-e greu sa rog frumos un sofer de autobuz sa-si opreasca manelele,dar nu mi-e greu sa-i spun unui taximetrist sa faca acest lucru,cand el asculta in masina sa?Dar,pana la urma,este vorba de respectul pe care ceilalti il au pentru cei din jur...Si la unii lipseste cu desavarsire,fiind inlocuit de o nesimtire "mareata".

Ajutor!

Fac zilnic acelasi lucru...ma dau la o parte si uit de mine doar pentru a ajuta pe altii.La ce bun sa stau sa fac toate astea si sa ma uit?La nimic..dar uite-ma cum in continuare fac acelasi lucru si primesc zilnic cate un sut in fund.Dar cum toata expresia este "un sut in fund,un pas inainte" pot spune ca e bine si asa...insa nu se merita,oameni buni...Daca vi se cere ajutorul,nu ezitati sa-l oferiti,indiferent daca va roaga un prieten sau un necunoscut..dar oferiti ajutorul in limita in care voi nu aveti de pierdut,dar nici de castigat.Ajutati pana unde puteti,insa tineti minte cat de mult contati voi.Nu o sa vi se spuna multumesc de prea multe ori...poate va fi totusi rezultatul bun.Incercati sa nu va incredeti in toti si nu asteptati ca in lumea noastra,cea in care toti isi vad propriul interes sa fiti si voi ajutati la fel de mult pe cat ati face-o voi.Va spun asta pentru ca,nu am facut in ultimul timp decat sa ajut pe altii...si cu ce m-am ales?Cu priviri rautacioase si tratarea cu spatele.Oamenilor le este greu sa creada ca voi puteti sa ajutati fara sa cereti ceva in schimb si mereu veti fi priviti cu suspiciune...Fiecare isi vede intresul.Mai bine mi-as vedea si eu de treaba,dar nu cred ca ma ajuta si nu imi va fi mai bine.Pot sa recunosc oamenii care merita ajutati si cum cei care vor calca in picioare orice incercare a mea de a face un bine?Nu,nu pot.Incerc in continuare si ajut cu zambetul pe buze si fruntea sus.Si ce-i mai bine e ca nu eu am prea mult de pierdut si invat mereu din greselile pe care le fac.E bine,e rau?Nu mai conteaza,atata vreme cat persoana pe care o ajut ajunge la randul ei sa zambeasca.Incercati-ajutati!

Gol

Sssst!Auzi cum se darama si acest din urma zid...Tacere,si in jur doar mormane din ce cladisei pana acum.Si oricat cauti nu mai ai puterea sa recunosti acel gand pe care sa-l pui piatra de temelie...mai simti doar sufletul cum se rupe in mii de bucati si dispare.

arta unui suflet

Mi-am pictat sufletul cu dragoste si incredere.A fost patat cu ura si tradare.L-am refacut cu dorinta-a fost ranit cu nepasare.Mi l-am invelit in durere,a fost dezvelit de amintiri...Pana la urma il voi face cadou...Sa aveti grija de el,oameni buni!