"O floare a fost lasata sa creasca intre straini si si-a sculptat in imaginatie radacina"(Bogdan Simionescu;Dilema Veche 28mai-4iunie) Mie oare cat imi va lua sa fac asta?Printre straini...m-am maturizat,dar radacina nu am putut pana acum sa mi-o sculptez in niciun loc.Si vreau mereu sa plec in alte locuri ce-mi par soluri mai prielnice.Intre timp imaginatia mea lucreaza,dar nu la o radacina.O caut,insa mereu se rupe ceva....de cele mai multe ori sufletul meu.Si mereu se repara...dar vreau prea mult sa ma alatur oamenilor,insa nu-mi sunt pe plac.Ar fi frumos daca am putea sculpta unora caracterul atat de frumos,incat sa-l indragim mult.Nu tuturor,doar unora.Si niciodata sa fie asemeni noua,dar sa-i cioplesti si sa poti sa-i inlaturi egoismul,sa-i stergi tristetea din ochi,sa-i ti capul mereu ridicat si umerii drepti.Sa nu fuga de tine cand ti-e greu si sa nu uite ca poate avea mereu incredere in tine.M-am ratacit...spuneti-mi,va rog,unde-i atelierul de sculptura?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu