Pentru nemurirea
sufletului meu
te scald in lună
şi sorb picăturile din tine
...lacrimi.
Păcătos in credinţa mea
renunţi la stele.
Inălţarea trăită
te aduce mai aproape
de lume.
Din pământ aduni rădăcini
cu freamăt de copaci.
Din râuri strecori sărutări
nesărate şi amitiri.
Acum ştii:
auzi pentru ultima oară
luna cum răsare.
Te stingi trăind printre oameni.
Remarcat în Cenaclul Junimea Digitală
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu