Suflet gol

Visam printre lacrimi

în lumea nebună,

picioarele goale călcau împlinirea.

Susţineam cu tărie "eu sunt

în tine!"

Rănea o idee simţul trezit,  

îndepărtam personaje reale de vis.

M-am întors pentru o clipă şi rătăcită

am zis:

revin poate mâine,

ajung poate ieri,

din astăzi mă ştiu doar

străine plăceri.

Cu ochii închişi, cu mâna cerşind

regret adâncimea din zarea de apus,
adun o tăcere, schiţată-n idei,
cuvintele seacă...
Nu vreau să îţi cer
să ascunzi azi moartea din sufletul meu,
e străin şi e gol
cu capul plecat
rătăcit de dureri.
Nici lacrimi, nici doruri
nu îl pot azi trezi,
fugi dar de mine
nebune copil!
Fugi căci voi face din tine
tablou
pictat de o mână stângace.

Remarcat în cenaclul Junimea Digitală

Aproape uman

Pentru nemurirea
sufletului meu
te scald in lună
şi sorb picăturile din tine
...lacrimi.

Păcătos in credinţa mea
renunţi la stele.
Inălţarea trăită
te aduce mai aproape
de lume.

Din pământ aduni rădăcini
cu freamăt de copaci.
Din râuri strecori sărutări
nesărate şi amitiri.

Acum ştii:
auzi pentru ultima oară
luna cum răsare.

Te stingi trăind printre oameni.

Remarcat în Cenaclul Junimea Digitală

Poveste

Îmi fug gânduri spre tine,
pierdut in linişte profundă
mi te alături,
imi povesteşti despre eşec,
durere, iubire, despărţire,
viaţă, oameni...
fără să te ştiu,
fără să vreau să te ştiu
mă inveţi despre tine,
cu fiecare răsuflare simt
şi ştiu că te pierd mai mult.
Vreau să iţi spun
despre cum nu am ştiut să fiu.
Această tristă cunoaştere
aduce un gol...intre noi.
Mi-e teamă să mă mişc
mult timp după ce tăcerea
a rămas opacă intre noi.
Descriu o umbră spre tine
şi mă inchin urechii tale stângi
in care iţi şoptesc cum m-ai invăţat
să mă nasc.
O plecăciune, un sărut şi pălăria
sub care te-am ascuns de lume.
Mai spune o poveste!