Renaştere

Nu-ţi mai traduc spusele mele.
Ai înţeles toate trăirile.
Doar ceasul uneori mai tace...
încet, te ascunzi în mine.
Uneori, cu unghiile în palme,
încerc să îmi amintesc de unde vine
acest du-te-vino din noi.
Noaptea, cu gândul în ramuri,
simt tremurul tău.
Îţi mângâi coapsa fină
şi-ţi mai sărut o dată gâtul.
Tu dormi a zâmbet şi visare.
Te amintesc o dată,
apoi te adaug în suflet.
Desenez amintire din tine
şi întâlnirea noastră.
Parcă ajungem oameni
de când suntem
aşa cum ne văd ceilalţi,
cu frunze pe gânduri
şi ochii în durere.
Îţi mai respir plămânul
îmbălsămat în nicotină
şi-ti mai sorb sufletul cu vodkă
şi gheaţă.
Acum te-am făcut eu.
De unde începem
şi unde ne mai terminăm trupurile
din scoici.
Din mâine ţi-am adus o părere,
din ieri ţi-am uitat mângâierea.
Din azi...
ţi-am dezlipit trupul de palmele mele.
Respiră!


Remarcat în  Cenaclul Junimea Digitală