Hoinar. Trecător. Călător

 Hoinar în gânduri şi-n simţiri mă plimb aiurea prin pajişti de vise. Refuz lumii plăcerea de a mă întâlni astăzi. Rătăcesc, lăsând mereu în urmă paşi apăsaţi şi hotărâţi, fără ţintă. Îţi adun batista pierdută ieri din buzunar şi mireasma parfumului de femeie seducătoare. Diafană şi plină de lumină ai hoinărit şi tu ieri pe aici. Uite şi bucheţelul de flori pe care l-am cules pentru tine, iubito. Copii te-au îmbrăţişat în acest loc şi apoi au fugit veseli. Tu ai rămas în urmă, cu urmele pupicilor pe obraji şi cu fericirea crescută în suflet. Mai încolo, te-ai aşezat pe rădăcina stejarului bătrân. Era aşa frumos... şi tu, parcă  abia coborâtă din paradis, ai inspirat tot aerul... nesătulă de puritatea lui....

 Trecător, în gândurile tale, am apărut şi eu lângă tine. Cu micul meu bucheţel de flori ascuns timid la spate. Uimirea ta a fost prea mare, iar eu m-am sufocat în nemişcarea clipei. Buchetul a rămas în locul meu şi l-ai cules de acolo. Ai simţit în el parfumul trecerii mele?

   Călător acum pe tărâmuri cunoscute, mi-am descoperit locul. Acasă, lângă fotografia cea veche: tu, pe rădăcina vechiului stejar şi copii alergând spre tine cu un zmeu fluturând în mânuţele lor. Praful e vechi pe poză, dar nu-l şterg, de frică să nu-ţi şterg fericirea clipei. Adorm cu poza ta în palme pe fotoliul vechi în care îmi stăteai în braţe şi în vis revin la tine... negreşit, statornic, fericit.