marți, 1 septembrie 2009

Descompunere de sentimente


Nu-mi lasa plansul oprit de pasari
sa sece.
Nu-mi aduce aminte de iertarea
pe care nu o merit.
Si,vino,tu singur
striveste-mi sarutul
cu talpa bocancului greu,
inunda-mi tacerea
cu strigate disperate.
Iubirea-mi lovita te urmareste
si se indreapta spre tine
razbunatoare.
O iarta si tine-o de mana scheletica
a cadavrului descompus
si taie-i limba atarnanda.
Nu se astepta sa fie lovita
si iat-o,plina de rani,
cum nu renunta.
Si se taraste patetica
pe urme de melc,prin umbra de nopti
ea inca spera.
Tu doar alung-o
sau ingrijeste-i durerea
cum stii doar tu:
ranind-o si chemand-o
mereu spre tine,
mereu departe de tine.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu