Astazi

nu ma suna astazi...astazi,in locul meu,raspunde vantul
nu ma striga astazi...nu ma striga daca vrei sa spui nimicuri
nu-mi intinde mana..nici astazi...mereu m-am ridicat fara tine
nu-mi spune numele astazi...astazi,numele meu e sfant
ignora-ma astazi..astazi e ziua in care tot universul mi s-a plecat la picioare

Descompunere de sentimente

Nu-mi lasa plansul oprit de pasari
sa sece.
Nu-mi aduce aminte de iertarea
pe care nu o merit.
Si,vino,tu singur
striveste-mi sarutul
cu talpa bocancului greu,
inunda-mi tacerea
cu strigate disperate.
Iubirea-mi lovita te urmareste
si se indreapta spre tine
razbunatoare.
O iarta si tine-o de mana scheletica
a cadavrului descompus
si taie-i limba atarnanda.
Nu se astepta sa fie lovita
si iat-o,plina de rani,
cum nu renunta.
Si se taraste patetica
pe urme de melc,prin umbra de nopti
ea inca spera.
Tu doar alung-o
sau ingrijeste-i durerea
cum stii doar tu:
ranind-o si chemand-o
mereu spre tine,
mereu departe de tine.

Raspunsul de sub usa

Stiu ca vrei sa-ncepi sa alegi nisipul
Din arta-ti vasta ti s-a sters azi chipul
In zambet de copil gasesti privirea-ti calda
Pasin in vremea noastra,in linistea de strada
Calci pe priviri furise,strangi lacrimi de cenusa.
Ti-e intiparit pe fata esecul unei vieti
Ai vrut sa faci de toate,te-au doborat nebunii
Rasufli inca o data prin fum si prin petale
Vei vrea poate vreodata sa afli ascuns sub usa
Raspunsurile celor care ti-au refuzat menirea.

stins...

A ales sa urasca ingerii
pentru ca ingerii erau prea frumosi.
A renuntat sa mai spere
pentru ca speranta o ajuta.
A renuntat sa mai creada
pentru ca avea o credinta prea mare.
A renunta la viata
pentru ca viata era ea
...iar ea nu mai avea nimic al ei

artisti cu totii....tu

Poate pentru faptul ca le oferi toata aceasta dragoste neconditionata,care pe ei ii leaga de tine,poate de aceea ei nu pun intrebari.Fiecare are imaginea lui creata despre tine.De ce sa o strice cu stersaturi sau adaosuri...tu esti opera lor

trenul ce duce la mare

o unda,un gand,o mangaiere.
un vis,o speranta,un suras.
si liniste,si marea,si valul...
visezi si poate prea curand
valul se pierde,
surasul se sterge
si tu....
iti ascunzi scoica in inima.
o gara,o valiza si fumul.
durerea,resemnarea si scrumul
si marea le atata ,nu le pierde.
nu sterge..e amintirea vietii tale

Nu esti singur

sterge-ti obrazul udat de lacrimi
ridica-ti fruntea sus si admira
miracolul naturii si al lumii
din jurul tau.

Revenire

M+am ascuns sub soare
incercand sa ating luna.
M-am lipit de un copac
pentru a deveni aceasi cu el,
pentru a simti in vene seva
si pentru a inflori frumos primavara
si sa-mi pierd frunzele,
precum sentimentele,
toamna.Sa ma invelesc
in melancolie si sa astept iarna
cand sufletul mi-ar ingheta
si n-as mai simti nimic
pana ar veni iar primavara.
Atunci as deveni rau
si as curge in toata lumea
in cautarea unui alt rau
asemeni mie.

Puritate stearsa

Am prins un suflet de copil
de mana.
L-am asezat in palma,
i-am cantat.
L-am ridicat pe brate pan-la ceruri
si l-am lasat
in grija ingerilor,cei cu aripi frante.
L-am asezat la poarta inca inchisa
si am batut isteric,fara rost.
Nu s-a deschis
si astazi
sufletul meu de copil s-a intors...

Uita-ma,dar..

Am fost pe aceasta foaie un nume,
sunt in aceste suflete un cant,
voi fii la tine in minte doar un gand.
Raman mereu nepasatoare
la lovitura cu cuvant
si sunt mereu induratoare
in mangaierea cu sarut.
Iubesc lumina,
dar pasesc in intuneric.
Imi place vorba,
dar traiesc tacerea.
Astept si moartea,
dar mi-e draga viata.
Acum sunt doar o umbra,
raspund iubirii cu durere,
arunc tacere in cel ce ma uraste.
Ofer un zambet pentru a ma trece
in neuitare.

Ganduri de copil

De ce nu-mi ierti fericirea
lovindu-ma mereu cu cuvinte grele?
De ce nu-mi uiti durerea,iubirea,
mereu apasatoare pe gene?
Continua-ti viata
prea scurta,dar fericita,
iubeste necunoscutul
din privirea uimita a fetei ce te vede
prin ochii mamei fericita ca astazi
te-ntorci pentru o clipa la ea.
Ia-i rasuflarea
pastreaz-o in plama si opreste-o
pe drumul mereu greu
al unei existente prea dure.

eu...

Leg cu un siret prea uzat
o inima prea lovita.
Iert cu candoare
orice lovitura-i mai grea
si razbun cu iuteala
orice mica abatere.
Imi intind bratele obosite
in cautarea unui suflet,
unui trup,unei inimi.
Ma caut in buzunarul golit al cersetorului
si ma gasesc
mereu iertatoare,
mereu iubind
pe buzele unui necunoscut

Praf

Exista un trup
ce nu-i al meu.
Curge un sange
ce nu-i rosu.
Plange un ochi
de-un fel de durere
ce-o simt vie in suflet.
Ziua se crapa de-un zambet
ce sterge ploaia unui hoinar.
Soarele coase cu raza
un pantof de dulceata
de trandafiri?sau de mure?
Glasu-mi se-ntinde
spre cerul de nepatrunsa
al celui pe care
credeam ca-l iubesc.
Steaua marului de ieri
maruriseste astazi
ca te-am pierdut
sub umbra unui colt de suflet.
Acum il rascolesc
dar nu gasesc decat patura
cu care inveleam cuvintele.

Ce trece...

Mi-e dor de tine,dar nu o spun
ca nu cumva toamna
sa-mi fure soaptele
si sa le aduca la fereastra ta
in mijlocul noptii tarzii.
O spun frunzelor
care stiu sa cada frumos
cand le trece vremea.
O spun pamantului,
care indura greutatea tuturor lucrurilor,
greutatea pasilor si a gandurilor.
O spun cerului
ce se insenineaza la prima raza a soarelui
si plange la primul nor.
O spun apei,ierbii si florilor,
zilelor,noptilor.amintirilor...
pentru ca ele nu-ti vor spune tie.
ele imi vor asculta durerea,
o vor purta prin valuri,prin ramuri si nori
si o vor face fum...

De ce nu se poate odihni Michael Jackson in pace?

Intrebarea a aparut in mintea mea la putin timp dupa moartea artistului.Inainte ca toata lumea sa-l planga pentru suferintele si viata grea pe care Michael Jackson a avut-o,nu putini erau cei ce aratau fara jena cu degetul spre el si-l acuzau de pedofilie.Presa il transformase chiar intr-un monstru in atatea articole de denigrare,insa dupa ce acesta a murit fanii au inceput sa se arate de pretutindeni si sa-l planga.Da,adevarat este ca a fost o mare personalitate si multi au crescut cu muzica lui,acum au chiar mai multi sansa sa-i asculte muzica,deoarece cantecele lui sunt difuzate mult mai des pe posturile muzicale.Insa inca se incearca descoperirea cauzei mortii si tot ceea ce trebuia sa se linisteasca dupa moartea lui a produs nenumarate scandaluri.Acum multi incearca sa faca averi vanzand diferite ablume sau cartea vietii lui.Dar daca nu se poate descoperi cauza mortii,cati ii cunosc cu adevarat viata?De ce acum sunt tot mai multi cei ce incearca sa-l ridice in slavi si sa-i recunoasca adevarata valoare daca in timpul vietii lui ei i-au intors spatele?Sa fiu in locul lui,si eu m-as fii rasucit in mormant...cand o sa ajunga in el....

Unde se duc valorile noastre?

Cum aminteam in postarea anterioara,am fost la FolkYou 2009.In seara celei de-a doua zi a festivalului,am asteptat cu nerabdarea sa o aud pe Tatiana Stepa.Si din fericire am apucat sa ma bucur de cantecele si glasul ei.Cateva zile mai tarziu aceasta s-a stins.Mirarea,recunosc,nu a fost mica,deoarece nu aveam cunostinta de suferinta ei.M-a intristat totusi faptul ca in ultimii cativa ani prea multi din cei ce ofereau din sufletul lor fericire si liniste s-au stins.Acesti oameni ce continua sa traiasca dupa moarte lasa in urma lor modele bune de urmat pentru tinerii nostri...dar mi-e teama cand vad cum ei se sting si altii nu prea mai apar.Am avut insa ocazia sa vad cativa ce promiteau in cadrul festivalului,insa nu cred ca cei ce se nasc depasesc ca numar pe cei ce pleaca dintre noi.Nu spun ca acum tinerii vor ramane rataciti si fara indrumatori,dar unde vom mai apuca noi sa auzim cantece in care era pus suflet curat asa cum oferea Florian Pittis,Stefan Iordache sau Tatiana Stepa.Si mi-e teama ca nu cumva maine sa nu mai plece altcineva in acea "lume mai buna".Pentru ca,macar sa credem ca ei ajung pe urma intr-o lume mai buna...probabil ca acolo de duc valorile noastre,sau asa cum spuneau multi au plecat deoarece Dumnezeu dorea sa-i aibe langa El si sa-i cante Lui.Mai ne raman si noua macar discurile lor.

Dincolo de orice vama...

Folk You 2009-Festivalul Florian Pittis,tot dincolo de orice vama,folkul a invins inca o data orice granita.Invitatii,multi si cei mai buni:Vasile Seicaru,Tatiana Stepa,Emeric Imre&Friends,Mircea Rusu Band,Florin Chilian,Ada Milea,Alina Manole,Nicu Alifantis,Dinu Olaras,Alexandru Andries,Vasile Seicaru au ridicat toti spectatorii in picioare. Intrarea... gratuita.Oameni-de toate varstele.S-a cantat,s-a dansat,s-a baut,dar cel mai important este faptul ca indiferent de varsta oamenii stiau versurile.Era foarte frumos sa asculti tinerii cantand foarte bine versurile melodiilor compuse acum mai bine de 20 de ani.Ceea ce este mai mult decat o bucurie pentru sufletele celor ce iubesc muzica buna.Iar folkul,din fericire,se naste in sulfetele multora si ramane inradacinat fara ca nimic sa-l poata rupe.Bucurati-va de muzica buna!

Unde sunt cei 20%?

Daca va duceti la plaja cu prosopul,nu va asteptati sa gasiti pre mult loc pentru voi.Mai bine va luati bani in plus pentru a inchiria un sezlong.De ce?Simplu.In mod normal,pe o plaja unde sunt sezlonguri trebuie lasat 20% loc pentru turistii ce vin la plaja cu prosopul.Nici macar in Vama Veche,plaja unde pana nu de mult ne duceam linistiti si liberi,acum trebuie sa cauti mult pentru un loc liber.Il gasiti,dar liber mai este doar la cativa metrii de malul marii,unde sezlongurile nu ajung.Este bine totusi ca in Vama Veche mai sunt inca oameni cu gandire libera care nu se cearta cu tine ca stai prea aproape de sezlongul lor si le iei tot soarele.Si va intreb:totusi,unde sunt cei 20%?

Caldura mare...

Iata-ne in plina vara,cu zile numite una dupa alta "cea mai calduroasa zi din acest an".Nu mai stim unde sa ne ascundem de caldura si ce sa mai imbracam.Poate de fapt mai trebuie sa mai dam jos.Oamenii lesina pe strada,dar nu se prea iau in calcul sfaturile ca persoanele bolnave sa evite expunerea la soare,sa faca ceea ce au de facut dimineata sau seara,atunci caldura se mai inmoaie.Tind sa cred ca acesti oameni gandesc ca nu li se poate intampla chiar lor si pun pret mai mult pe rezolvarea unor lucruri ce sufera probabil amanare,decat pe viata si sanatatea lor.Oameni buni,trebuie sa aveti voi grija de persoana voastra,pentru ca altii nu o pot face mereu.Urmati sfaturile acestea,sunt doar spre binele vostru,iar caldura nu va disparea curand.

Amestec...egoism..orbire

M-am urcat in autobuz...iar.Ma indrept spre serviciu...din nou.Ceva imi da putin de gandit.Prea multe persoane imbracate in gri...inclusiv eu.Stiu ca asa "se poarta",dar poate ma inseala pe mine memoria si poate stiu eu ceva gresit,dar oare nu era o culoare de tristete,melancolie?Acum este "la moda" si lumea care o poarta este fericita...nu si eu.Observ cum in amestecul de culori toata lumea se gandeste doar la ea si poate sunt prea multi cei ce merg cu capul plecat,isi astupa urechile la zgomotul din jur si toate problemele vechi si noi se aduna si in capul nostru se produce un zgomot infernal,singurul pe care mai suntem capabili sa-l auzim.In mintea noastra se produc drumurile cele mai batatorite de mersul du-te-vino al ideilor si solutiilor salvatoare de la esecul zarit.Parca am refuzat sa mai fim considerati parte din societate.Desi societatea noastra de consum a negat valorile individului si ne-a facut pe toti sa fim doar o mare masa de oameni,noi nu suntem aproape niciodata uniti.Ma impiedic de oamenii grabiti sa urce in autobuz,cei ce nu asteapta niciodata sa coboare intai ceilalti ca sa nu mai fie nimic calcat pe picioare si in picioare.Si ma enervez,stiind ca eu mereu stau deoparte pana coboara ei ca apoi sa urc si eu....Mereu ei,dar niciodata noi!

Unde-i atelierul de sculptura?

"O floare a fost lasata sa creasca intre straini si si-a sculptat in imaginatie radacina"(Bogdan Simionescu;Dilema Veche 28mai-4iunie) Mie oare cat imi va lua sa fac asta?Printre straini...m-am maturizat,dar radacina nu am putut pana acum sa mi-o sculptez in niciun loc.Si vreau mereu sa plec in alte locuri ce-mi par soluri mai prielnice.Intre timp imaginatia mea lucreaza,dar nu la o radacina.O caut,insa mereu se rupe ceva....de cele mai multe ori sufletul meu.Si mereu se repara...dar vreau prea mult sa ma alatur oamenilor,insa nu-mi sunt pe plac.Ar fi frumos daca am putea sculpta unora caracterul atat de frumos,incat sa-l indragim mult.Nu tuturor,doar unora.Si niciodata sa fie asemeni noua,dar sa-i cioplesti si sa poti sa-i inlaturi egoismul,sa-i stergi tristetea din ochi,sa-i ti capul mereu ridicat si umerii drepti.Sa nu fuga de tine cand ti-e greu si sa nu uite ca poate avea mereu incredere in tine.M-am ratacit...spuneti-mi,va rog,unde-i atelierul de sculptura?

In autobuzul cu manele

Iata ca oricat de mult incercam sa aratam anumitor oameni ca maneaua nu este muzica,suntem nevoiti zilnic sa ascultam aceste sunete.Spun "suntem nevoiti" pentru ca de multe ori auzim aceste lucruri fara sa ne dorim.Tocmai in aceatsa seara,bucuroasa ca programul meu de lucru a fost scurtat cu o ora si ca pot sa ma duc acasa cu autobuzul,fara sa mai dau banii pe taxi,ma duc in statia de autobuz.Dupa 10minute de asteptare apare si autobuzul menit sa ma duca la destinatie...autobuzul 13 Aplrom-Razboieni.Ma urc linistita si inainte de a face doi pasi spre un loc liber aud ceva ce imi deranjeaza auzul....Ma uit in jur,sperand ca totusi aceasta "muzica" se aude de la vreun calator obosit intors de la serviciu.Dar nu.Iata ca privirea imi este atrasa de difuzoarele autobuzului din care "curgeau lin" sunete ce vor sa compuna o muzica.M-am uitat speriata in jur sa vad daca mai este cineva deranjat.Dar cu totii erau linistiti,asteptand sa ajunga acasa.Pana la urmatoarea statie imi pun intrebarea daca sa cobor sau sa merg pana in ultima statie cu acest autobuz,nevoita fiind sa ascult ceea ce se revarsa din difuzoare.M-am gandit cat de obosita sunt si cat de mult trebuie sa merg eu pe jos pana acasa(inca trei statii),asa ca sub acest pretext am ramas in continuare.La un moment dat ,prin cele "cateva" gropi ale drumului,cd-ul respectiv nu mai se aude bine.Urmeaza un scurt moment de liniste in care eu sper ca stimabilul conducator auto sa nu mai porneasca iar casetofonul,Dar cum sa renunte el la delectarea lui de seara si la chinul meu?Nu.Schimba doar melodia,incetineste mersul vehicului si totul se aude din nou clar.Cu o statie inainte de coborare ma ridic de pe scaun,doar asa voi fii mai aproape de usa si voi putea cobori mai repede.Vad pana la urma si ultima oprire si cobor usurata si dezorientata de ceea ce tocmai am auzit.Ma intreb in continuare,cum este posibil ca intr-o tara civilizata sa fim nevoiti sa ascultam aceste sunte?De ce facem atatea campanii antimanele daca ele sunt ascultate in continuare?Unde sunt rezultatele?Desigur,puteam sa merg la sofer si sa-l rog sa dea muzica ma incet,cat sa nu mai deranjeze sau sa o opreasca.Dar,din nou,m-am lasat coplesita de sentimentul neputintei,crezand ca daca fac asta toata lumea va fii impotriva mea.Si cum sa mai avem si roade in campanii,cand mie mi-e greu sa rog frumos un sofer de autobuz sa-si opreasca manelele,dar nu mi-e greu sa-i spun unui taximetrist sa faca acest lucru,cand el asculta in masina sa?Dar,pana la urma,este vorba de respectul pe care ceilalti il au pentru cei din jur...Si la unii lipseste cu desavarsire,fiind inlocuit de o nesimtire "mareata".

Ajutor!

Fac zilnic acelasi lucru...ma dau la o parte si uit de mine doar pentru a ajuta pe altii.La ce bun sa stau sa fac toate astea si sa ma uit?La nimic..dar uite-ma cum in continuare fac acelasi lucru si primesc zilnic cate un sut in fund.Dar cum toata expresia este "un sut in fund,un pas inainte" pot spune ca e bine si asa...insa nu se merita,oameni buni...Daca vi se cere ajutorul,nu ezitati sa-l oferiti,indiferent daca va roaga un prieten sau un necunoscut..dar oferiti ajutorul in limita in care voi nu aveti de pierdut,dar nici de castigat.Ajutati pana unde puteti,insa tineti minte cat de mult contati voi.Nu o sa vi se spuna multumesc de prea multe ori...poate va fi totusi rezultatul bun.Incercati sa nu va incredeti in toti si nu asteptati ca in lumea noastra,cea in care toti isi vad propriul interes sa fiti si voi ajutati la fel de mult pe cat ati face-o voi.Va spun asta pentru ca,nu am facut in ultimul timp decat sa ajut pe altii...si cu ce m-am ales?Cu priviri rautacioase si tratarea cu spatele.Oamenilor le este greu sa creada ca voi puteti sa ajutati fara sa cereti ceva in schimb si mereu veti fi priviti cu suspiciune...Fiecare isi vede intresul.Mai bine mi-as vedea si eu de treaba,dar nu cred ca ma ajuta si nu imi va fi mai bine.Pot sa recunosc oamenii care merita ajutati si cum cei care vor calca in picioare orice incercare a mea de a face un bine?Nu,nu pot.Incerc in continuare si ajut cu zambetul pe buze si fruntea sus.Si ce-i mai bine e ca nu eu am prea mult de pierdut si invat mereu din greselile pe care le fac.E bine,e rau?Nu mai conteaza,atata vreme cat persoana pe care o ajut ajunge la randul ei sa zambeasca.Incercati-ajutati!

Gol

Sssst!Auzi cum se darama si acest din urma zid...Tacere,si in jur doar mormane din ce cladisei pana acum.Si oricat cauti nu mai ai puterea sa recunosti acel gand pe care sa-l pui piatra de temelie...mai simti doar sufletul cum se rupe in mii de bucati si dispare.

arta unui suflet

Mi-am pictat sufletul cu dragoste si incredere.A fost patat cu ura si tradare.L-am refacut cu dorinta-a fost ranit cu nepasare.Mi l-am invelit in durere,a fost dezvelit de amintiri...Pana la urma il voi face cadou...Sa aveti grija de el,oameni buni!