Raul s-a nascut intr-o casa

Stiu doar ca in adunarea trista un singur suflet era pur.Un singur suflet mai privea spre lumina,mai credea in bunatate si mai spera cu zambet.Toata adunarea l-a privit.S-a infiorat.A realizat ca nu mai poate decat sa se ridice si sa plece,altfel totul se va darama.A parasit sala ca o umbra,incercand sa nu calce pe un gand parsiv,sa nu striveasca o raza de lumina.A simtit atingerea delicata a unei maini reci.Ceva a oprit mersul hotarat.Desi stia ca este atingerea sufletului cel mai rau din incapere,s-a intors.Si iata-i,sufletul cel mai pacatos si sufletul curat ca lacrima.Intre ei doar aerul se amesteca si se transforma intr-un vartej al agoniei.Nimic nu ma misca acum...Iar el,Binele,mai drept decat orice suflet pacatos din sala se intoarce si paseste peste prag.Nimeni nu mai indrazneste sa-l opreasca.Pana si sufletul cel mai pacatos stie ca nu-l mai poate intoarce. Umbrele se amesteca.Nu mai e nimic acum doar valmasagul de injurii,de blesteme si plansete,doar strigate de durere si amagire.Aici este casa unde s-a nascut raul.De aici a plecat raul,a inchis cu grija usa si a uitat inauntru cele mai chinuite suflete.Aici este locul cu pamantul cel mai insangerat.Nici toate razboaiele de s-ar fi purtat pe acest pamant nu ar fi putut varsa atata sange.Aici mereu moare cineva...aici mi-a murit sufletul. Au fost aruncate scaune,mese pe geamuri.Nimic nu i-a oprit s-o faca.Dar ceva ii impiedica sa deschida usa,sa sara pe geam,sa cucereasca lumea.L-am vazut pe unul,incerca sa se strecoare.Timid si nestiutor,nimic nu arata diabolicul din el,nimic,doar ochii...asemeni ochii orbilor,incetosati,dar ochi ce priveau prin tine,vedeau totul.Si m-a vazut pe mine,asa nechibzuita cum stateam in mijlocul aleii,cu multimea de chipuri trecand necunoscuta si nepasatoare pe langa mine.M-a vazut si a zambit...oh!Acel zambet!Zambetul unui copil n-ar fi putut fi mai dulce.Si atunci s-a retras,a intrat la adapostul casei.Nu a mai avut curajul sa iasa.Ii era frica de mine?De noi,de oameni?Apoi am inteles ca raul e deja in lume,ca un ajutor i-ar fi de prisos,pentru ca atunci totul se va distruge si raul se va intoarce impotriva raului si nimeni nu va ramane la final. Mi-am continuat drumul spre casa.Aleea era prea neincapatoare pentru multimea de oameni ce se intorceau de la lucru.Toti,oameni franti,cu capul plecat,toate fetele triste cu nici macar o umbra de zambet,se indreptau spre ceea ce ei insisi numeau "acasa".Dar,nu mai exista acel loc,nu mai erau acele case linistite,din amurgul unei seri de primavara tarzie.In fiecare casa un suflet rau statea la panda in incercarea de a face si mai amara ziua unui om deja prea trist.In fiecare casa,in pod sau la subsol un gand bun era strivit in picioare,cu buna-stiinta de un om rau. Un copil plangea pe strada,un batran se ruga sa moara iar.