Invat sa merg....Dar ce-i cu aripile?

Mai stii cand ti-am promis ca te voi pastra in suflet pana la sfarsitul timpului...Nu imi dau seama cand s-a terminat timpul.Mai stii cand intindeam mana,te cautam in asternutul inghetat si nu gaseam decat o masa amorfa a sufletului tau?Trist si plangand mereu,asa te-am iubit.Nu ti-ai ascuns doar zambetul in mana plina de intuneric,ti-ai strans si gandurile bune,le-ai pus pe o pleoapa si ai inchis ochii.Astfel le-ai ucis.Ti-ai intors umarul,umarul in care se mai vede doar urma aripilor,cioturi a ceea ce o data iti dadea aripi sa zbori.Ti-ai prins genunchii si cu unghiile trageai incercand sa-i zdrobesti,ti-ai ros calcaiul sperand ca astfel nu vei mai putea merge.Si,iata,mergi!Drept,frumos si singur.Te-ai impiedicat de lacrima mea,ai privit si te-ai intors.Mana ta ce nu mai stia sa se deschida s-a intins catre barbia pe care lacrimile isi lasasera sarata urma.N-ai facut decat sa privesti in ochii mei,luandu-mi astfel durerea.Dar ai strans-o la tine in suflet.N-ai mai putut scapa de ea.Oricate ploi,oaricate mangaieri,nu-ti mai pot lua povara ce iti apasa trupul.Apoi m-ai ridicat.Ciudat,dar parca ai ridicat un fulg.Nu conta ca hainele mele sunt prafuite de sentimente zdrobite.Tot tu le-ai scuturat,dar ti-au ramas in palma,pe degete si unghii.Ai pasit primul.Prea confuza ,n-am mai stiut sa merg.Ai incercat atunci sa ma inveti sa zbor,dar...uitasei ca aripile ti le-ai pierdut.Ai oferit un singur zambet,atat de sincer si de pur!Dar singurul tau zambet mi-a inghetat inima si in ea iubirea ce o simteam pentru oameni...n-am putut sa iubesc mai mult...Ultima oara te-am vazut cand,mergand alaturi de tine,mi-ai zambit din nou,apoi ti-ai intins mainile si ai zburat...Te-ai ridicat atat de usor,precum rugaciunile oamenilor se ridica pana la cer...Mi-am dat seama ca tu erai rugaciunea la care am primit raspuns,iar ultimul tau zambet mi-a dezghetat inima.Si totusi,desi nu credeam,iubirea mea a inceput sa creasca,dar brusc,te-a uitat pentru baiatul din colt de strada,cel pe care toti il credeau cersetor,a carui barbie pe care lacrimile si-au lasat sarata urma am ridicat-o si-n ochii lui am vazut sentimentele pierdute si prafuite si limpezimea sufletului..te-am vazut pe tine,iar eu eram cea care,acum,nu mai avea decat urmele aripilor...